Viața Fericitului Ieremia Valahul

Fericitul Ieremia Valahul

(29 iunie 1556 – 5 martie 1625)
Fericitul Ieremia s-a nascut într-un catun din Moldova (Valahia Minor), cu numele de Tzatzo sau Scheiea, în ziua de 29 iunie, a anului 1556. Este primul din cei 7 copii ai familiei Stoica si Margareta Costist. La botez primeste numele de Ion. Demna de remarcat în viata si vocatia lui Ion este mama Margareta care era o femeie plina de credinta, ce a stiut sa transmita fiilor înca din copilarie, pe lânga educatia umana, o educatie profund crestina. De aceea foarte devreme mama Margareta îi vorbeste despre teroarea iadului si usurinta cu care se poate ajunge acolo, ca si despre frumusetea vietii crestine si a urmarii acesteia, adica a Cerului. Totodata îi spune ca exista o tara încântatoare unde traiesc bunii crestini, unde calugarii sunt sfinti si unde locuieste Papa, care este Vicarul lui Cristos pe pamânt.              Bineînteles toate acestea nu-l lasa indiferent pe Ion, dimpotriva îi aprind în inima dorinta de a deveni si el calugar pentru a scapa de iad si pentru a fi sigur ca va ajunge în Paradis.
Astfel la vârsta de 18 ani paraseste patria si merge în Italia, unde se afla Papa si sunt calugari sfinti. Trecând Carpatii prin pasul Oituz, ajunge la Alba Iulia, iar de aici, însotind un medic italian, Pietro Lo Iacomo, ajunge la Bari. Luminat de providenta, se duce la Napoli unde intra în manastirea capucinilor, primind numele de Ieremia la 8 mai 1578. Destinat sa îngrijeasca pe confratii bolnavi în manastirea Sfântul Efrem cel Nou din Napoli, îi slujeste timp de 40 de ani cu aleasa blândete si mare daruire. Era în ajunul Sarbatorii Adormirii Maicii Domnului. In acel an, 1608, fratele Ieremia se pregatise cu o fervoare deosebita pentru aceasta sarbatoare. Si iata ca în capela în care se afla în rugaciune, a aparut Sfânta Fecioara, purtându-si Fiul în brate, si care se revela umilului frate în toata splendoarea si frumusetea ei. Era învesmântata într-o mantie alba, presarata cu stele stralucitoare, mai stralucitoare decât soarele; cu toate acestea ele nu-l orbeau pe evlaviosul nostru frate care în genunchi cu bratele deschise, învaluit de atâta lumina, începu sa o priveasca cu deosebita veneratie. Apoi cu o fireasca simplitate, îi spuse sfintei Fecioare: Stapâna mea si Maica lui D-zeu, Marie, tu esti regina si nu porti coroana pe cap? Maria zâmbind si strângându-si cu dragoste copilul la piept, raspunse; Frate Ieremia, coroana mea este fiul meu pe care-l port în brate.
Clerici si laici îmbolnavindu-se, cer sa fie vizitati de fratele Ieremia; tocmai vizitând un bolnav în iarna anului sfânt 1625, moare la 5 martie.
La 18 decembrie 1959, Papa Ioan al XXIII-lea, îi declara eroicitatea virtutilor, iar la 30 octombrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea îl declara Fericit. Imitator fidel al sfântului Francisc, are o mare iubire fata de Isus Rastignit, de Euharistie si de Sfânta Fecioara Maria, pe care o numeste “Maicuta noastra”.
Smerit si curajos, vesel si harnic se apropie de toti, mici si mari , bogati si saraci, sanatosi si bolnavi. În bolile cele mai grele, cei suferinzi recurg numai la el. În momentele delicate îi cer ajutorul medici si infirmieri, invocându-l ca mijlocitor si ocrotitor. În cazurile cele disperate i se încredinteaza lui cei nefericiti si cei în necazuri. Iubit de ortodocsi si de catolici, smeritul frate capucin uneste în viata sa istorica Orientul cu Occidentul.

BINECUVÂNTAREA FERICITULUI IEREMIA

Fericitul Ieremia îi binecuvânta pe cei bolnavi si necajiti facând semnul crucii pe fruntea lor si zicând:

„Puterea lui Dumnezeu Tatal
întelepciunea lui Dumnezeu Fiul,
taria Duhului Sfânt
sa te scape de orice rau,
Isus, Maria , Francisc.“

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.